Mircea „Miky” Cantacuzino

Mircea Cantacuzino, absolvent al Politehnici din Charlottenburg, se numără printre cei mai importanți promotori ai aviației civile din România.

În mai 1928, împreună cu Octav Oculeanu achiziționează o avionetă Klemm pe care o aduc de la Böblingen, Germania, până la Pipera, realizând astfel primul raid de anvergură din istoria aviaţiei noastre sportive. La scurt timp după aceasta, Mircea Cantacuzino deschide prima şcoală civilă de pilotaj din România „…fără iniţiativa domnului Cantacuzino, nimeni nu s-ar fi găsit pentru a face ce a făcut domnia sa, iar azi încă, nici o mişcare aviatică în sensul turismului nu s-ar fi manifestat sub cerul ţării noastre. Căci mişcarea mai veche începută de Aeroclub prin avioneta „Potez” a principelui Bibescu şi aceea încă mai veche a Aeroclubului Albastru prin avioneta „Avia” proprietatea sa, s-au limitat la o singură persoană pentru un aeroclub şi la un cerc mult prea limitat şi în orice caz tot de zburători, pentru celălalt aeroclub”. Mircea Cantacuzino accidentează însă iremediabil avioneta și este nevoit să cumpere un alt aparat cu care, în data de 26 septembrie 1928, se reiau zborurile.

În 1930, Mircea Cantacuzino efectuează şi zboruri cu pasageri. Din păcate va pieri chiar într-un astfel de zbor, la 25 mai 1930, prăbuşindu-se pe şoseaua Otopeni – Băneasa. “Un grav accident de avion, căruia i-a căzut victimă inginerul Mircea Cantacuzino, a fost înregistrat aseară la orele 7.30 la Băneasa. La acea oră, ing. Mrcea Cantacuzino care este comisarul sportiv al Aeroclubului României şi director al şcolii de aviaţie particulară, făcea un zbor de agrement pe avioneta d-sale, având ca pasageră pe d-na Colette G. Polizu-Micşuneşti… După ce evoluase deasupra Bănesei, se reîntorcea spre câmpul de aterizaj. O greşeală de pilotaj, l-a coborât prea jos, în dreptul cârciumei lui M. Mărculescu de pe şoseaua Otopeni-Băneasa şi când şi-a dat seama de greşeală, era prea târziu. Avioneta nu a mai putut fi repusă în funcţiune, prăbuşindu-se peste chioşcul cu grătarul cârciumei, sfărâmându-se complet”.

D-na Colette G. Polizu-Micsunesti s-a ales numai cu câteva leziuni fără gravitate şi o spaimă lesne de închipuit.

În stare muribundă, ing. Mircea Cantacuzino a fost transportat la sanatoriu Antoniu, unde în cursul nopţii a încetat din viaţă.”

Deşi moartea creatorului şcolii a fost o grea pierdere, instituția își continua activitatea cu rezultate notabile, activitatea fiind susțiunută, din iunie 1930, de Asociaţia pentru Propăşirea Turismului Aerian „Mircea Cantacuzino” fondată de Ioana Cantacuzino.[/tp]